Fericire, de ce
nu-mi mai strangi mana cum faceai odinioara?
Gandul ca vrei sa
pleci, spun sincer, ma-nfioara.
Pe tabla de sah a
vietii voi fii, fara regina,
Doar un pion uitat
ce canta in surdina
O melodie veche ca
Soarele si Luna;
Ce roaga indurare
si mila pe stapana
Care i-a dat
speranta, zambetul, iubirea:
O,nu e o zeita, e
ea, e Fericirea!
Dar pe poteca prea
timpuriu ruginita
Ma plimb singura,
deznadajduita
Si onest zic, nu
cred a te intoarce
Divina emotie,
inchisa-n carapace.
No comments:
Post a Comment