Inima-mi tresalta
in acorduri-nalte
Singura-n tacere,
printre mii de soapte
Glasul ti-l aud… el
se pierde-n noapte..
Dar te strig-n
nestire, vino inapoi!
Ti-ai uitat sarutul
pe umerii mei goi…
Fiinta mea te
cheama, insa fara voce,
Iar mana-mi
tremuranda in zadar incearca sa te mai apuce.
Ai plecat departe,
printre nori si stele, dar ceva nu-I bine…
Ochii-ti de migdala
inca ma privesc…
Dragul meu, spun
sincer, cred ca-nnebunesc.
Te zaresc acum, te
apropii-ncet…
Dar stai,ce tii tu
in mana? Doar, nu e un buchet…?!
Nu-mi trebuie
cadouri, de zeci de ori ti-am zis…
“Dar nu e cadou…”
imi soptesti deschis.
“E dragostea-mi,
iubito,tie ti-o daruiesc
Si fara alte
vorbe…sa stii ca te iubesc.
A mea esti pe
vecie, iar eu, iti amintesc
Ca-al tau sunt trup
si suflet, pan’-am sa amortesc…”
O raza de lumina
imi mangaie bland chipul,
Deschid ochii si
privesc in jurul meu nimicul.
Iar ai plecat-oh-,
de fapt nici n-ai venit
A fost un vis
frumos ce a fugit grabit…
Dar de stau sa ma gandesc
mai bine, ceva imi spune
“E prea devreme sa
fie prea tarziu, copile…”
Asa ca te astept
mereu, mereu, mereu
Si sper ca intr-o
zi te voi numi “al meu”…
No comments:
Post a Comment