Agonie prelungita,
Zeama de lamaie stoarsa fara mila-n privirea-mi uimita.
Ploaie de raze si pulberi de stele,
O clipa redusa-n extremele grele,
O vorba ce-nalta-al meu suflet la soare
Si doua ce-l fac adanc sa coboare…
Ma privesti, ma asculti si zici ca “nu-i bine”.
Dar ce sa privesti? Ce sa asculti?
Sunt un copil descult…
Ce umbla cu venin in inima si durere-n talpa
Pe sticla sfaramata!
O sa-mi ascund durerea ce gandu-ti uneori mi-o provoaca,
Dar cum sa ascund vreo parte din mine
Cand in fata ta nu mai ramane nimic din al meu sine?
Cand eu sunt goala, dezvelita, in fata ochilor
tai-scanteie iubita!
Si nu, nu este un cliseu
Esti Raiul si esti iadul meu.
Ma urci, ma cobori cu vorbe nechibzuite
Ce fara mila strapung tamplele-mi ranite;
Durere ce n-o simt pe moment,
Dar care, mi-e teama s-o spun,
Se-aduna-n tesutu-mi inocent
Si are impact urias nu peste mine de-acum,
Ci peste cea pe care anii-o adun’.
Cu toate astea, daca nu ti-as cunoaste otrava
Cum as simti din plin iubirea-ti fierbinte ca lava?
Nu sunt nebuna, copil mult iubit,
Sunt numai ametita, imbatata, de un spirit adanc indragit…
Spiritul unei fiinte venite din alta galaxie,
A carei privire-mi provoaca amnezie.
Si recunosc ca il ador si nu stiu s-o arat,
Dar eu fara el as fi doar un robot,
As fi ce-am fost pana sa-l cunosc:
O fiinta superficiala ce n-are niciun rost.
Acum doresc sa-nchei
Ca nu m-as mai opri
Sa spun ce am pe suflet
In versuri mii si mii.
Eu toata sunt o carte
Pe care ai deschis-o,
Peste ani si ani sa-ti aduci aminte:
Din ianuarie 2012….TU ai scris-o!
*Pentru El*
